.......
uneori asa vreau ca naivitatea mea sa se adevereasca...
Cred orbeste ca oamenii care i-am stiut cindva au ramas aceiasi, ca daca sunt eu bucuroasa sa-i vad, ei neaparat trebuie sa imparta aceleasi sentimente...
totusi, anii trec, viata ne schilodeste pe placul ei...ne transforma si la chip, dar mai ales la suflet....
iar la reintilniri descoperim cu mirare ca deja suntem straini, ca nu mai avem despre ce discuta...ca nici nu te poti preface ca-ti face placerea sa-i vezi...sau...
si asa ramine un precipitat pe inima...nu stiu , la un moment iti pare rau, apoi te resemnezi...si totusi parca ceva a plecat fara speranta de a reveni...o particica din mine...
da.