am ce am eu cu limba asta...
imi urasc caracterul asta timpit...nu tac cind am de spus ceva...o spun brusc, uitind uneori ca cuvintul poate rani sau ca in jur se afla sute de urechi care chiar asculta si zeci de limbi gata sa duca noutatea unde trebuie.
uit ca lumea accepta cu greu critica...sau parerea neconvenabila.
uit ca si eu sunt la fel.
acum am probleme...(ah, tata...oare caracterul tau e unicul lucru pe care mi l-ai putut da in viata?)
minte-mi trebuie...
savurez ultimile ore de singuratate, caci miine se intork "ai mei"
n-am idee ce vreau de ziua mea. nu vreau nimik.
de fapt...nu...! Vreau!
vreau sa nu-mi vie ca de obicei neamuri pe care nici pe nume normal nu-i cunosc, sau rude apropiate, dar pe care na! kiar nu vreau sa le vad la 18 ani!
vreau sa vad oameni dragi cu adevarat, nu pe acei pe care de propria-ti zi de nastere, de propria-ti sarbatoare esti nevoit sa-i veselesti... sa le demonstrezi ce-ai mai facut timp de un an de cind ultima data v-ati vazut.
dar de unde...oare-i poti stringe de prin lume?
Blestemata de Portugalie...si Canada...si Italia...si alte tari imi fura prietenii...oamenii apropiati. imi sterbesc din suflet.
L-am cunoscut mai aproape pe C.Cheianu...)) o pata colorata in aceasta pictura!
Vitrinile impodobite vor sa aminteasca din rasputeri ca se apropie Sarbatorile de iarna...ratatele! manechinele cu poze false incotosmanate in ghirlande imi dau din ochi...indicind inscriptia "Sales-reduceri-скидки"...si eu tot nu le vreau!
era sa uit....Valik..iti multumesc enorm pentru ca apari cind am nevoie de tine!
I still miss u......((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu