cum a fost

nu suport felicitarile pe net...nici pe sms-uri... in lok sa ridicam macar receptorul si sa spunem ceva din suflet celor dragi, noi in fiecare an, inainte de 31 decembrie suntem in cautarea unor poezii clonate de revelion...pe care urmam a le trimite tuturor numerelor din mobil... Ce indobitocire...! si cel mai rau imi pare, ca si eu fac parte din acesti dobitoci!... am transmis si eu vreo 2 mesaje... kiar...au fost doar 2, din care a ajuns doar 1. nu iau in consideratie site-urile sociale...de care mi-e greata deja...si incep a ma instraina de ele...

e 1 ianuarie...e prima zi din noul an, desi nimic nou nu simt. inca o data mi-am dat seama ca toate aceste sarbatori sunt nimic altceva, decit o distrugere de stomac. totu' a fost de rahat, plictisitor si trist. ...

)))))))))mi-am amintit cel mai fericit revelion din viata.
cred ca era spre 2005 atunci...parintii mei erau proaspat divortati... Pe tata nu vroiam sa-l vad in ochi...pentru ca stiam ca se va imbata si eu nu-l puteam suferi beat...
traiam deja in alt apartament...proaspat cumparat pe banii proaspat impatriti din fosta casnicie...
mama, avea servici de noapte...era rindul ei sa fie de garda la Anul Nou...nu fusese din 2000.
aveam mai multe alternative...nu pot sa zik ca nu puteam sa plec la matusa-mea sau la mosu' meu...sau la bunici...
dar am ramas singura acasa. mi-am facut un "Napoleon" cu crema de banane, acoperit cu felioare de kiwi...
stii, cind a sunat 12...am stins televizorul si cu sampania in mina, cu pisica in brate am pasit spre noul an!
si a fost nemaipomenit! Abia acum inteleg cit de bine m-am simtit atunci..!
suna cam nebun, dar e asa...din pacate sau din fericire...