cam aşa!

ăăăă......???......mmmm....!!!! "#"356/&...

aşa multe evenimente în ultimul timp... mărunte şi întîmplătoare, aparent... dar marcante totodată. şi din cîte am reuşit să observ din scurta-mi viaţă... nimic în această lume nu se realizează întîmplător.

recent am avut o discuţie foarte provocatoare cu o persoană care mă fascinează pînă la infinit şi fiecare discuţie cu el mă face să mă redescopăr pe mine însumi. nu ştiu de unde şi pînă unde discuţia deviase spre o temă romantică (cu toata nedragostea mea faţă de romantism). nu vreau să povestesc acum în detalii inutile discuţia. concluzia însă o voi afişa sub forma unei poezii, care cred că a cutreierat deja toate blogurile posibile... totuşi, e foarte foarte Plină de adevăr, după părerea mea. sună cam aşa.

Мы любим тех, кто нас не любит,
Мы губим тех, кто в нас влюблен,
Мы ненавидим, но целуем,
Мы не стремимся, но живем.
Мы позволяем, не желая,
Мы проклинаем, но берём,
Мы говорим и ... забываем
О том, что любим- вечно лжем.
Мы безразлично созерцаем,
На искры глаз не отвечаем,
Мы грубо чувствами играем
И не жалеем ни о чем.
Мечтаем быть с любимым рядом,
Но забываем лишь о том,
Что любим тех, кто нас не любит,
Что губим тех, кто в нас влюблен...

contează sinceritatea...