ce rahat de vreme afara...uneori imi pare ca tara asta isi are viata sa independenta de cea a intregii planete. in toata lumea geruri...zapezi, in MD e +2 si e ploaie patrunzatoare. in toata lumea e cald...e soare...in MD e frig de-ti frige oasele.!
si rahatu' de afara e o proiectie a starii mele sufletesti sau invers, desi nu conteaza ordinea, cit rezultatul final...care-i oribil!
Dinule, mi-ai zis odata ca e straniu sa stai si sa faci duminika lectiile pe toata saptamina. am retinut. azi e duminika, iar eu nu mi-am facut nici o tema, nici pe miine....asa ca daca primesc 2 sa stii ca e pe constiinta ta! )))
au mai ramas inka 28 de zile pina la Primavara....sper Februarie sa treaca nevazut cu tot cu sarbatoarea lui prosteasca!
simt ca saptamina viitoare voi asculta doar 2 cintece... ce obicei timpit. sa-ti zgirii timpanele cu una si aceeasi melodie...peste vreo jumate de zi voi invata deja cuvintele...si cei din casa vor fi nevoiti sa-mi asculte cintatul infect. ii compatimesc din suflet, dar nu pot tacea, daca stiu versurile si-mi place cintecu' asa-s eu! ma scuzati, dragii mei!
si deci, daca tot nu-mi fac lectiile ma apuk de citit. am citeva carti de la biblioteca... ambele m-au atras exclusiv prin titlu. par a fi bunisoare. prima "povestea unui idiot povestita de el insusi"...si "as vrea si pe mine sa ma astepte cineva". sa vedem.
mai pastrez in minte ideea de a nu mai scrie nimik in acest blog....si in nicicare altul...
iar poza asta aminteste de vremea frumoasa...n-am vrut sa ma deprim si mai mult cu imagini ploioase sau noroioase...eu astept florile! :-)

ca printre altele..

vroiam sa zic ceva despre ura mea fata de internet... despre vocile umane pe care le auzim la telefon si nu numai...sau sunetul respiratiei in receptor... sau inca despre ceva...dar..


poetul mort cu pleoapele spre ploaie
vreau sa cred ca se descurca...
vreau sa cred ca reinvie.
poetul trist in sumbra noapte.

P.S sa stric un pik romantika asta insuportabila si sa urlu in perna, caci nu vreau simbata la skoala...mai ales cu asa cauza nobila ca olimpiada la geo.

manta de vreme rea.

uite....stau si astept. sa-mi dea cineva intrebarea standarda "ce faci?"...nici n-as sti ce sa-i raspund! Cred ca "respir"... Pentru ca in rest...astept!
acum sa ma lamuresc ce Anume astept eu...?? ca sincer, e o enigma si pentru mine.
astept sa-mi scrie ...sa comunic cu cineva. (am tot timpu' atitea de spus...daca sunt in dispozitie....daca nu e, cel putin am sansa sa mi-o creeze cineva!)
astept o stabilitate in constiinta asta a mea de 2 bani....dracii s-o ia.!
astept sa-l vad pe El... desi nu inteleg la ce-mi mai trebuie..dupa atita timp....
astept sa vina vacanta....
astept sa termin cartea...sa incep alta si iar sa astept s-o termin....
astept si eu vremea cind voi intelege ce sunt si ce vreau...
astept momentul cind nu voi mai fi asa de plictisitoare ca acum...
.....si daca se realizeaza ceva din toata lista asta neterminata....apare un alt motiv de asteptare...cit de minuscul n-ar fi el...apare!



desi nu despre asta era vorba! vorba era...cit timp pot fi eu manta de vreme rea..!? nici eu nu stiu..)))))))))

am fost oarba.

unii sunt cineva.... cineva este nimeni... nimeni sunt multi... mai sunt CINEVA... ei sunt mai altii ca cineva...ei sunt CINEVA !! simti diferenta??
am visat un vis... eram un nimeni si aveam o femeie alaturi si probabil era mama mea, caci asa o numeam. eu ziceam: "vreau sa-mi fie cald, sa simt ceva placut..." si mama zicea: "ia...da' nu vrei sa vezi cum e rau? de azi inainte sa mergi prin lume cu ochii legati...sa vezi ce simt orbii..." de atunci pina dimineata am trait cu pleoapele acoperite de o stofa moale si violeta... si-mi era frica, si m-am pierdut...

orasul-reclama imi ustura ochii
ce mult te iubeam cindva...
casa-mi-e plina de masti...
de cine-m-ascund?
de oamenii-roboti?
iar intrebari.
si Eminescu n-a fost nebun..
si toti pe care i-am iubit au plecat
si toti pe care-i iubesc pleaca..sau vor..
si unika floare a mea cu adevarat...
s-a off-ilit...

cineva iubeste pe altCineva....departe.

ei stiu mai bine...

cind imi ajunge cutitul la git sunt in stare sa fac lucruri de-a dreptul deocheate...sa nu crezi ca ma mindresc de acest lucru...!
acum imi amintesc ziua de azi si nu-mi dau seama pina la urma daca a fost reala sau un film despre vre-un ratat fericit?!
dupa primii pasi facuti in fata blocului dimineata calc intr-o gaura plina de apa aproape inghetata... imi dau seama de la bun inceput ca ziua va fi una "deosebita"...
prin padurice, mergind ca atunci, in dimineata ceea singura...incep sa ma verific daca n-am uitat "Luceafarul" si monologul lui Hamlet...(pina nu cade zapada nici nu-ti vine in cap ca lumea asa se mai pisha afara...ca ciinii ceia vagabonzi...sub tot copacul)
la recreatia mare cad pe scari in toiul "traficului"...insa eram intr-atit de indiferenta si absenta ca nici n-am reactionat la comentariile si ha-ha-ha-urile "consatenilor" de liceu... si nu conteaza ca nimanui nu i-a venit in cap sa ma ajute sa string macar caietele de jos....Ei stiu mai bine cum trebuie sa fie...
de lectii nu vorbesc...la ce sa deschidem niste teme plicticoase...desi alte lucruri care le expun de obicei nu sunt mult mai interesante...
la cantina, s-a apropiat o persoana de mine si mi-a zis ca admira comportamentul meu de pe scari...cu "zborul"...si anume linistea cu care m-am ridicat... Aici mi-am adus aminte de spusele unei profesoare..."de cite ori cade copilul pina se invata a merge? el nu stie ca dupa fiecare esec trebuie sa lasi miinile jos. pacat ca maturii uita acest lucru!"
aveam asa un precipitat neplacut in ceea ce se numeste suflet... si am hotarit sa-mi fac un cadou. pe ultimii bani...mi-am cumparat ceva foarte frumos....desi e scump sufletul meu a devenit impacat si un pic mai bucuros de viata. El stie mai bine...

ca de obicei, altii stiu cum totul se face mai corect...si (sigur) mai bine pentru mine. Ei stiu mai bine cum trebuie sa-ti organizezi timpu', ce localuri sa frecventezi...cu cine sa prietenesti, la ce ora sa te culci, ce e mai sanatos sa mininci, cum sa-ti cheltui banii...ei, desigur, stiu mai bine cum trebuie de respirat corect, cum sa te comporti in societate, ca nu e frumos sa maninci in strada...ca nu trebuie sa contrazici maturii, chiar daca nu esti de acord cu parerea lor sau daca intr-adevar nu au dreptate...ei stiu ce muzika e mai buna pentru auzul tau... Ma intreb de ce vin atitea sfaturi "pretioase" cind chiar nu ai nevoie de ele... si totodata toti isi baga piciorul cind ai nevoi e de ei cu adevarat! si nu atit de o morala, sfaturi sau invataturi....de o pura intelegere...sau cel putin de imitarea acesteie...?

))))

straniu....e zi, iar mie imi vine sa scriu ceva...nu e ceea ce-am vrut sa scriu ieri. Ieri aveam de spus ceva mai special...ceva...asa...special....dar nu s-a nascut inca ideea in totalitate..
m-am culcat la ora 04...azi...am pus capul pe perna si nici n-am reusit sa ma gindesc putin, sa visez, sa ma chinui cu adormitul... am avut un somn atit de strins...ca al unui copil mic... iar dimineata, la 12...m-am trezit fericita.... niciodata nu m-am trezit in asa stare... e ca si cum toate sunt la locurile lor, ca si cum totu-i perfect (cu toata ura mea fata de perfectiune)...si esti multumit ca deschizi ochii...si zimbesti nu doar aparent....dar si in toate aduncurile sufletesti.
din cauza lui Dinu...ascult iar "Over"... ))))....
si azi e ultima zi de vacanta...e duminica...si eu urasc duminicile..pentru ca dupa duminica urmeaza luni...si e trist...dar azi oricum sunt fericita.)
si e duminica si n-am nici un plan...si nu stiu ce-o sa fac...dar asta nu conteaza...
am vrut sa zic atitea despre scurta calatorie la tara...si nu mai vreau...

cum a fost

nu suport felicitarile pe net...nici pe sms-uri... in lok sa ridicam macar receptorul si sa spunem ceva din suflet celor dragi, noi in fiecare an, inainte de 31 decembrie suntem in cautarea unor poezii clonate de revelion...pe care urmam a le trimite tuturor numerelor din mobil... Ce indobitocire...! si cel mai rau imi pare, ca si eu fac parte din acesti dobitoci!... am transmis si eu vreo 2 mesaje... kiar...au fost doar 2, din care a ajuns doar 1. nu iau in consideratie site-urile sociale...de care mi-e greata deja...si incep a ma instraina de ele...

e 1 ianuarie...e prima zi din noul an, desi nimic nou nu simt. inca o data mi-am dat seama ca toate aceste sarbatori sunt nimic altceva, decit o distrugere de stomac. totu' a fost de rahat, plictisitor si trist. ...

)))))))))mi-am amintit cel mai fericit revelion din viata.
cred ca era spre 2005 atunci...parintii mei erau proaspat divortati... Pe tata nu vroiam sa-l vad in ochi...pentru ca stiam ca se va imbata si eu nu-l puteam suferi beat...
traiam deja in alt apartament...proaspat cumparat pe banii proaspat impatriti din fosta casnicie...
mama, avea servici de noapte...era rindul ei sa fie de garda la Anul Nou...nu fusese din 2000.
aveam mai multe alternative...nu pot sa zik ca nu puteam sa plec la matusa-mea sau la mosu' meu...sau la bunici...
dar am ramas singura acasa. mi-am facut un "Napoleon" cu crema de banane, acoperit cu felioare de kiwi...
stii, cind a sunat 12...am stins televizorul si cu sampania in mina, cu pisica in brate am pasit spre noul an!
si a fost nemaipomenit! Abia acum inteleg cit de bine m-am simtit atunci..!
suna cam nebun, dar e asa...din pacate sau din fericire...