Singuratatea

"15 ani. Ai colegi noi, nici un prieten, nici un dusman, nici o fiinta care sa ti se impotriveasca, care sa te scoata din sarite, care sa te faca sa fii in afara ta.
Nu stii ce e dragostea, dar te gindesti mereu la asta. Esti singura si de o trufie infioratoare.
N-ai nevoie de nimeni. Cum te vezi in oglinda, seriozitatea ta te incomodeaza. O faptura inaccesibila, rece. Stai intre carti. Mama si tata sunt ultimile fiinte care ar putea intelege ce se intimpla cu tine. Asculti in nestire fantastica simfonie a lui Berlioz. Duci un jurnal, si n-ai ce scrie acolo. Ai vrea sa dansezi, dar nu stii cum. Ai vrea sa iubesti, dar n-ai pe cine, ai vrea sa comunici cu cineva, dar n-ai ce spune.
Singuratatea - sora buna cu vidul, singuratatea netrebnica in care straluceste dulce prostia, singuratatea trufasa care te face sa te simti nemuritor, singuratatea meschina, de inadaptat, de inadaptat la tine insuti."
Simona Popescu



Am rasfoit manualul de limba de clasa a 10, si privirea mi-a inmarmurit anume la acest fragment........citindu-l am fost socata....Cit de mult aceasta descriere se aseamana cu ceea ce simteam eu insumi citiva ani in urma....Este perfec redat pina la cele mai amanunte detalii....
Din fericire, situatia s-a ameliorat.!)