nunta moldoveneasca

Desi n-am acum net acasa, simt nevoia de a veni la cafe si sa postez acest mesaj. Nu ca ar fi o dependenta de net sau de acest blog, dar e ceva ce cu adevarat mi-a trezit emotii.
Am fost la nunta!))) Inteleg ca nu suna a ceva nou, dar totusi cu bogata mea experienta de mers la astfel de evenimente...(am fost pina acum la una singura...si aceea nu pina la urma)))o primesc ca ceva maretz. De regula evit astfel de petreceri. Si nu stiu precis care este motivul...dar aici a fost un caz deosebit. Mireasa era o buna verisoara de a mea...si doar din respect pentru ea am mars in Soroca, caci anume acolo s-a hotarit sa fie serbarea.
Recunosc ca am fost din start pregatita cam negativ de plecare. Nu eram incintata sa-mi vad o mare parte de neamuri...care vazindu-ma, de obicei spun cam asa ceva:"Corina...ce fata mare te-ai facut!!! Ultima data te-am vazut cind erai la gradinita, sau nu da Doamne in pelinci...!!!"...de obicei la acest moment imaginatia mea o ia razna si incep sa prelungesc in gind actiunea. Imi pare ca mama acus ma va ridica pe un scaunel inalt (ca sa ma vada toata lumea) si toti vor asculta poezia pe care eu, recitind-o...neaparat ma voi bilbii...)))....Iar la urma imi vor da cite o bombonica...ca la cutzu cel cuminte care a executat toate ordinele stapinului.
Da' cum am spus...am acceptat cea de'a doua nunta din viata mea!
Deci, rutiera cu oaspetii a decolat de la circ...iti imaginezi...fete cu coafuri inlemnite in virful capului (oooO...cit de mult ma irita aceste coafuri banale de nuna, cind dintr-un coc atirna citeva fire cirliontate...si toata constructia asta nu se poate distruge nici cu un simplu tornado...de aceea am refuzat sa-mi fuck ceva deosebit pe cap si mi-am lasat pletele libere pe umeri! ) cu rochii fine, pline de pietre, paiete sau alte lucruri stralucitoare. Un alt detaliu fara de care o domnisoara nu are dreptul sa plece la nunta sunt unghiile false...si cu cit sunt acestea mai lungi si lucinde...cu atit mai mare va fi invidia venita din jur! Plus la toate aceste circumstante nu chiar placute, din boxe Ion Suruceanu aducea necontenit ode frumusetii femeiesti...nu ca n-as sustine muzica autohtona, dar nu aveam dispozitia ceea.
Momentele plicticoase de genul adunarii oaspetilor le voi omite aici.
Acum cele mai oribile momente a oricarei nunti moldovenesti. Strinsul banilor!
"Din partea noastra 1000 euro!" "Eu pun 3000 euro!" "De la familia noastra 100 dolari!"
La un moment am crezut ca sunt in oricare alta tara decit in MD! Practic nimeni cu lei...de parca ar fi o rusine. Batrinii care mereu se pling de saracie, puneau cu usurinta mii, sute de hirtiute verzi sau colorate!
Dupa mine, este un prost obicei de a afisa suma pe care o pui pe masa, cel putin sa pui banii in plic, desi in afara de mine n-a facut-o nimeni!
Suntem oameni stranii. Cind avem o nunta in fata putem sa uitam de noi, de faptul ca e septembrie si ca copii n-au haine de scoala...primordiala devine nunta! Iar asta inseamna ca cel putin o luna bugetul familiei va avea de suferit grave oscilatii! Si totul nu din pura dorinta de a ajuta tinerei familii, ci de a nu arata mai prejos ca un cumatru, un vecin, sau a unui om absolut necunoscut.

Am facut o concluzie. Daca va fi cindva sa am si eu nunta, voi face orice, numai sa nu astfel de obiceiuri pe care eu cu adevarat nu le inteleg si chiar le detest. Inca n-am niste idei concrete, dar promit ca va fi altfel!