Sunt un fluture cu aripi de glazură albă, care
tinde să se apropie de soare, dar se topeşte disperat.
În lumea ta totul se-ntîmplă pe dos.
te relaxezi în razboi, plîngi cu zîmbet...
te naşti mort, taci la un volum mare...
cazi în ceruri, măsori zilele bolnave în km...
spui "te iubesc" şi eşti îngrozit cît de mult mă urăşti...
te rogi la un Dumnezeu care demult e supărat pe noi...toţi!
înoţi printre nori
chemi gălăgia să-ţi mîngîie auzul...
priveşti în gol văzînd şerpi şi flori iubindu-se...
dansezi întins pe pat, te miri cu faţa plictisită...
săruţi crezînd că sunt aproape, cuprinzi, ştiindu-mă cu tine...
trăieşti departe, faci ce vrei...
da' vrei tu lucruri simple...omeneşti.
vrei în md, vrei permis de conducere...
eu vreau sa fie mîine...şi îngheţată...
da! suntem oameni, cît de straniu şi suspekt n-ar părea...!