se mai întîmplă...

mai bolnavă azi decît oricînd... un origami nereuşit din hîrtie umedă si violetă
mă tăvălesc în pat c-un ochi în pod.
vreau să-ţi zik ceva, acum!
prizoniera prezenţei tale îndepărtate de Aeroport,
mă caţăr pe pereţi de dorinţa insuportabilă să te citesc.
Ai devenit un prost al meu obicei,
chinuitor dar necesar ca respiraţia.
îmi leg ochii şi-ţi simt mirosul razelor solare... contopite cu aroma celei mai amare cafele...
fac 8 inspiraţii în tact de Evans Blue
şi mi te strecor în sînge.
O nouă zi... o nouă şansă de a schimba viaţa... !
păşesc pe bordură în ghete noi, pe care o sa mi le iau mîine...
ascutînd piesa monotonă a oraşului
ce-mi răzuie terminaţiile nervilor inflamaţi!
în şcoală mirosul nu ţi-l mai simt....deci,
ne vedem seara...în reţea.....


am auzit azi istoria unei nebunii obisnuite. Stiam ca o cunoscuta de-a mea, o fata de 21 ani, comunica stabil in net cu un baiat moldovean aflat in Italia. Treptat aceasta comunicare inofensiva s-a transformat in dragoste, dupa cum marturiseste ea. deci, au comunicat ei asa jumate de an. discutii indelungate pe skipe... in fiecare zi, ca Tatal Nostru! Fiind la distanta, fara a se vedea vre-o data in realitate au hotarit ca la venirea baiatului acasa se vor casatori. Nu credeam in istoria lor... dar dupa o luna de comunicare reala.... ea e insarcinata...si in august se casatoresc, cum au si stabilit!
Al dracului de internet! nici nu mai am ce spune!