salut, iarasi eu...
simt ca ceva in viata mea se duce dracului, ca creierul meu este focarul si generatorul tuturor problemelor mele si asta ma irita cela mai mult. din momentul in care intru in casa, ma trasneste un pisimism crud si necrutator. daca am ajuns sa fiu comparata cu Bacovia pentru viziunile mele... atunci starea e chiar complicata. dar, totu-i bine.
nu stiu de ce si pentru ce oamenii au bloguri, mai ales asa bloguri ca mine, gen cind am mincat si unde m-am pishat... dar faptul ca acest blog exista si multe altele de acest fel inseamna ca cineva are nevoie de ele.
intorcindu-ma de la porcaria asta de scoala, chiar in rutiera mi-am dat seama cit de mult poate valora pentru un om o simpla existenta a unui alt om. chiar daca una din parti nu stie de existenta celei de-a doua. cineva te admira, cineva te iubeste, cineva de respecta, cineva nu poate trai fara tine, altul te uraste, al zecelea pe fonul prostiei tale isi ridica autoaprecierea etc... oaamenii din jur imi coloreaza viata.
blogu' le rabda pe toate, chiar si filozofiile mele deocheate.
iarasi eu... ma duc sa-l citesc pe Kafka si Cheianu concomitent...